Lăcrămioara

 Lăcrămioara a rămas imortalizată până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în picturi celebre, alături de oameni care au marcat istoria. Astronomul Nicolaus Copernicus, fondator al teoriei conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său, este unul dintre cei mai renumiți savanți din toate timpurile, care a studiat și medicina la Universitatea din Padova în anul 1501. Există mai multe portrete ale lui Copernicus cu o lăcrămioară în mână sau alături, care simbolizează prezența medicinei în studiile sale științifice și rolul vindecător al lăcrămioarei.

Lăcrămioara apare și într-o gravură făcută de Dürer în anul 1526, creată după două desene pe care le-a făcut după ce s-a întâlnit cu renumitul teolog și umanist din perioada Renașterii, Erasmus. În inscripția latină din fundalul gravurii, scrie: "Imagine a lui Erasmus din Rotterdam, desenată de Albrecht Dürer.” Reprezentarea lăcrămioarei în vaza de flori de pe masa din această gravură este interpretată ca un simbol al suferinței trupești în care se afla Erasmus la momentul respectiv.

Germanul Wilhelm Fabry Hildanus s-a născut în 1650 la Hilden, lângă Dusseldorf și a fost unul dintre cei mai renumiți chirurgi, având o corespondență științifică cu aproximativ o sută de oameni de știință ai timpului său. În portretul care îl reprezintă, apare și o lăcrămioară, ca simbol al darurilor sale terapeutice cu care a fost înzestrat de Dumnezeu.

Lăcrămioara a rămas de-a lungul timpului imortalizată și în fotografii de logodnă și de nuntă, reprezentând puritatea și modestia, speranța și fericirea în cuplu. Atunci când mirele din fotografie ținea în mână o lăcrămioară, era un simbol evident al castității lui.

Lăcrămioarele nu ne bucură însă doar prin simbolistică, frumusețe și mireasmă ci ele ne pot vindeca inima la propriu. Ele au fost folosite din vremuri imemoriale de ruși, ca remedii în multe afecțiuni cardiace. Și în prezent, tratamentul pe bază de lăcrămioare se administrează atunci când apare necesitatea de a se regla ritmul cardiac.

În Evul Mediul, călugărița benedictină Hildegard von Bingen (1098 - 1179) în lucrarea sa "Physica" recomanda lăcrămioara împotriva erupțiilor cutanate, a ulcerelor pielii și profilactic, împotriva epilepsiei. 

Aproape toate cărțile importante din plante care au fost create între anii 1470 și 1670, menționează lăcrămioara și o recomandă pentru o varietate de boli. Accentul a fost pus în trecut pe tratamentul accidentului vascular cerebral și al epilepsiei.

BENEFICII

Frunzele și florile de lăcrămioare au o puternică acțiune cardiotonică, de aceea este indicat să fie administrate sub controlul unui specialist și să nu se depășească doza prescrisă. Lăcrămioarele au și acțiune antispastică, diuretică, ușor sedativă și purgativă. Astfel că lăcrămioarele se recomandă în caz de hipotensiune, palpitații, exces de acid uric, litiaze urinare, anghină pectorală, gută, nefrite cronice, aritmie, asistolie, hiposistolie, nevralgii, infarct miocardic, angină pectorală, hipertrofia inimii, amețeli, migrene, depresii, nevralgii, insuficiență cardiacă ușoară, edem cardiac, epilepsie.

!ATENȚIE! Doza este deosebit de importantă în cazul lăcrămioarelor, deoarece lăcrămioara conține convalatoxină - care poate produce şoc cardiogen prin oprirea inimii în sistolă. Intervalul terapeutic este foarte mic la lăcrămioare: doza necesară pentru efectul terapeutic este FOARTE apropiată de doza toxică, ceea ce reprezintă riscul apariției efectelor secundare grave pe care le menționez mai jos la contraindicații. De aceea utilizarea necontrolată a lăcrămioarelor ESTE STRICT INTERZISĂ! Din acest motiv nu scriu cum se prepară infuzia sau decoctul de lăcrămioare și nu vă recomand să urmați rețetele cu lăcrămioare de pe internet.

Datorită pericolului pe care îl reprezintă doza toxică, lăcrămioarele se administrează NUMAI sub forma preparatelor standardizate, la indicația unui specialist.

Acasă se poate face numai oțet de lăcrămioare. Într-un litru de oțet de calitate din vin se pun o mână de flori de lăcrămioare și se lasă la macerat 10 zile, după care se strecoară și se păstrează în sticle de culoare închisă. Acest oțet SE MIROASE în caz de migrene, nevralgii, depresii, insomnii și amețeli. NU SE BEA!

CONTRAINDICAȚII

Nu se consumă în timpul sarcinii și alăptării. 

Doza toxică produce greată, vărsături, agitație, aritmii, vertij, colaps, stop cardiac, deces.

Autor: Plante de leac

© 2018 - 2023. Toate drepturile rezervate.