Măceșul sau trandafirul sălbatic

Charlemagne numit și Charles cel Mare, a fost un împărat medieval, care a unit o mare parte din Europa occidentală și centrală în Evul Mediu timpuriu. Misiunea pe care și-a propus-o era de a uni toate popoarele germanice într-un singur regat și a converti supușii săi la creștinism. În anul 771, Charlemagne a devenit rege al francilor - un trib germanic aflat pe teritoriile unde în prezent se află Belgia, Franța, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de Vest. Un strateg militar de excepție, și-a petrecut o mare parte din viață angajat în război, pentru a-și atinge obiectivele. Când a murit, în anul 814, regatul lui asigura supraviețuirea creștinismului în Occident. Astăzi, Charlemagne este numit ca fiind tatăl Europei. Ordonanța ”Capitulare de villis” este un document istoric de referință, care a fost destinat să stabilească instrucțiunile și criteriile de gestionare a patrimoniului regatului lui Charlemagne. În el sunt enumerate, într-o ordine specială, o serie de reguli și regulamente privind modul de gestionare a terenurilor, animalelor, justiției și administrării generale a bunurilor regatului și a regelui. În această ordonanță, un loc special îl ocupă ierburile și plantele utile care erau importante la vremea respectivă, printre care, la loc de cinste, se află măceșul. 

 

Două secole mai târziu, Hildegard von Bingen (n.1098 - d.1179), o remarcabilă călugăriță benedictină, poetă, artistă, muziciană, teolog, om de știință și doctor în medicină, a dedicat un întreg capitol măceșului, în una din lucrările sale medicale, numită "Physica" - un tratat despre plante, despre puterea lor vindecătoare și utilizarea lor în medicină.

 

În majoritatea religiilor precreștine, măceșul este asociat cu fertilitatea și se credea că o crenguță pusă în încăperea unde se năștea, oferea protecție. După o naștere grea, moașa îngropa placenta sub măceș, în semn de recunoștință.

Măceșul a fost considerat și un simbol al rănilor lui Hristos, deoarece cele 5 petale ale florilor de măceș erau asociate cu cele cinci răni pe care Mântuitorul le-a avut când a fost răstignit pe Cruce. Iar mirosul delicat și unic al florilor de măceș, se considera că se datorează faptului că Fecioara Maria, a uscat scutecele pruncului Iisus pe o tufă de măceș. 

 

De asemenea, măceșul era văzut ca un simbol al existenței sufletului după moarte. Acest lucru era legat de faptul că fructele de măceș depășesc iarna ( moartea) și rămân în tufiș, uneori pline de zăpadă, până la primăvară (viață nouă). Pentru teutoni, măceșul era simbolul sufletului supraviețuitor. 

 

În folclorul antic, măceșul proteja de mândrie, iar fructele lui protejau împotriva magiei. Cine vroia să lupte împotriva vrăjitoarelor, îngropa măceșe sub pragul casei.

Din perii cu care sunt împânzite semințele de măceș și care irită foarte tare membranele mucoaselor, se făcea în trecut un praf care provoca mâncărimi.

 

BENEFICII

 

Se spune că dacă mănânci zilnic o lingură de măceșe, frigul nu intră nici măcar în casă. :)  Măceșele conțin în ele un mic tezaur: o cantitate impresionantă de VITAMINA C. În timp ce 200 g de portocale sau lămâi conțin aproximativ 100 mg de vitamina C, măceșele conțin între 1000 și 3400 mg de vitamina C per 200 g porție comestibilă. Concentrația este depășită mult, numai de acerola din America de Sud (2800-9000 mg). În plus față de vitamina C, măceșele conțin vitaminele A, K, P, B1, B2, B3, B6, pectine, acizi organici, zaharuri și tanini. Conținutul de minerale este de asemenea foarte mare: potasiu, cupru, zinc, mangan, sodiu, calciu, magneziu, fier și fosfor. Pe lângă toate acestea, măceșele conțin licopen - un antioxidant foarte puternic, care colorează măceșele în roșu și care este anticancerigen, având un rol esențial în prevenirea și în tratamentul multor afecțiuni ale organismului, printre care cancerul de sân, de pancreas, de piele, de ovare, de stomac, a cataractei și a bolilor cardiovasculare.

 

VITAMINA C

 

Deși organismul uman nu poate produce vitamina C, cu siguranță, ea este cea mai cunoscută vitamină și are un rol esențial în organism, deși multă lume crede că vitamina C se ia doar în caz de răceală sau gripă.

 

Așadar, să vedem beneficiile aduse de consumul vitaminei C.

Vitamina C este un puternic antioxidant care captează radicalii liberi responsabili cu declanșarea bolilor și îi face inofensivi, fluidizează fluxul sanguin și prin urmare, are un efect preventiv asupra tuturor bolilor asociate cu arteroscleroza, inclusiv hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale și atacurile de cord; vitamina C asigură suprafața netedă a pereților interiori ai arterelor, astfel încât colesterolul și alte substanțe nocive pentru organism nu pot să se acumuleze pe pereții arteriali. 

Vitamina C are rol antiinflamator și asigură un țesut conjunctiv puternic deoarece formează noi fibre de colagen, care consolidează acest țesut. Prin urmare, vitamina C are un rol important în vindecarea rănilor și frumusețea pielii. Vitamina C este antialergică, lipsa ei din organism agravând simptomele alergiilor.

 

Vitamina C îmbunătățește absorbția fierului, deoarece îl ajută să se depoziteze în splină, în pereții intestinali și apoi să intre în sânge. Vitamina C permite eliberarea hormonilor sexuali, a hormonilor tiroidieni, a hormonilor de stres și a hormonilor de creștere. Un alt rol esențial al vitaminei C este că stimulează sistemul enzimatic al ficatului și îl ajută să descompună toxinele, inclusiv medicamentele chimice și nicotina, purificând astfel sângele.

 

 

Aportul de vitamina C mărește disponibilitatea de a reacționa, concentrarea și relaxarea. Arderea grăsimilor în musculatură este de asemenea favorizată de consumul de vitamina C. Deseori oboseala și slăbiciunea musculară sunt rezultatul lipsei mari de vitamina C în organism. Vitamina C întărește puternic sistemul imunitar. 

 

!ATENȚIE! Vitamina C sintetică nu are aceleași beneficii ca și vitamina C naturală. De aceea este important să luăm vitamina C din fructe, legume sau să luăm suplimente cu extrase naturale, de exemplu extrase din măceșe și/sau acerola, și nu medicamente chimice cu vitamina C care au sau nu, gust de lămâie, portocală, caise, căpșuni etc.

 

Osteoartrita este cea mai comună boală articulară, care distruge stratul cartilajului articulației, provocând dureri severe și mobilitate limitată. Cercetările făcute pe pacienți au arătat că degradarea naturală a cartilajului la articulații - șold, genunchi și umăr, este întârziată semnificativ după consumul de măceșe. După un tratament de trei luni cu pulbere de măceșe, s-a observat o mobilitate semnificativ mai mare a articulațiilor umărului, șoldului și genunchiului și diminuarea rigidității. Acest tratament a redus semnificativ aportul de analgezice, deoarece măceșele sunt eficiente și împotriva durerilor cronice. Aceste rezultate au fost obținute fără efecte secundare.

 

Măceșele restabilesc de asemenea, echilibrul sistemului digestiv (în caz de constipație sau diaree), ajută la crampele stomacale sau la greață, au efect diuretic, eliminând apa reținută în exces de organism, au efect tonic, vitaminizant, mineralizant, calmant.

 

Uleiul de semințe de măceșe (comercializat sub denumirea de ulei de trandafir sălbatic ) stimulează regenerarea pielii și în același timp, formează un nou colagen. Acest lucru îmbunătățește capacitatea pielii de a stoca mai multă umiditate, hidratând intens pielea, făcând-o mai fină și mai frumoasă. Uleiul exercită și un efect de reglare asupra funcției glandelor sebacee ale pielii. Produsele de îngrijire cu acest ulei, acționează la capacitate maximă în timpul nopții, de aceea multe loțiuni și creme pentru noapte, conțin adesea uleiul din semințele de trandafir sălbatic.

 

MĂCEȘELE ÎN BUCĂTĂRIE

 

Măceșele se culeg toamna, când sunt pe deplin coapte. Știm că fructul este copt, dacă coaja cedează la presiunea degetului. Vitamina C din măceșe este foarte stabilă în comparație cu alte fructe sau legume care conțin vitamina C, astfel că și după fierbere își păstrează concentrația.

 

Măceșele au o aromă fină și un gust bun în ceai. Deoarece ceaiul simplu de măceșe nu este puternic colorat, se comercializeză deseori alături de flori de hibiscus, care au o culoare puternic roșie. 

 

Desigur, gemul de măceșe, atât de iubit de copii, se poate face în combinație cu smochine și gutui, rezultatul fiind o adevărată delicatesă de toamnă.

Măceșele se folosesc și la condimentarea vânatului. Din ele se mai poate face sirop, vin și lichior. 

 

Găsim comercializate măceșele sub formă de ceai, de pulbere, de comprimate sau capsule, de tinctură și de sirop. De asemenea există pe piață și gemoderivate din mlădițe de măceș.

 

CONTRAINDICAȚII

 

Nu se recomandă în sarcină și alăptare.

Perișorii care împânzesc semințele din interiorul măceșelor pot afecta persoanele alergice, provocându-le reacții alergice severe, până la crize de astm bronsic, de aceea se recomandă evitarea contactului cu aceștia.

Intoleranță la măceșe.

 

 

Autor: Plante de leac

© 2018 - 2023. Toate drepturile rezervate.