Scorțișoara

 Aristotel (384 - 322 î.Hr.) credea că batoanele de scorțișoară provin de la niște păsări, care le aduceau de pe alte tărâmuri și care își făceau cuib din ele în coroanele copacilor foarte înalți, unde oamenii nu puteau ajunge. Cei care doreau scorțișoară, trebuiau să doboare cuiburile cu arcul și săgeata, ceea ce era foarte dificil de făcut. În Roma antică se credea că scorțișoara se formează pe fundul mărilor. 

 În Egipt a fost găsită o inscripție hieroglifică din 230 î.H, unde scorțișoara era unul din ingredientele pentru Kyphi ( un amestec folosit în scopuri religioase și medicale, făcut numai în temple). Fumul de Kyphi alunga fricile, îngrijorarea și inducea somnul. Potrivit lui Herodot (c. 484-430 î.Hr.), egiptenii, în timp ce-și îmbălsau morții, le umpleau cavitatea abdominală cu smirnă, scorțișoară și tămâie, apoi coseau cadavrul. Istoricul grec Diodorus Siculus (secolul I î.Hr.) a consemnat că scorțișoara păstrează mumiile foarte bine și le dă un miros frumos.

 

În Evul Mediu, arabii au început să comercializeze scorțișoara asigurându-și o poziție importantă de monopol. Ei au ascuns originea scoarței aromatice pentru a menține prețurile ridicate. Cererea de scorțișoară a fost atât de mare spre sfârșitul secolului al XV-lea, încât europenii au vândut eunuci și femei comercianților arabi, pentru a obține condimentul mult râvnit. În Europa, între secolele XVI și XVIII, scorțișoara a fost considerată una dintre cele mai scumpe și mai prețioase mirodenii. În anul 1580 portughezii au cucerit Ceylonul și au impus conducătorilor un tribut anual de 125.000 de kilograme de scorțișoară. În 1638, regatul Ceylon s-a aliat cu olandezii pentru a înlătura ocupația portugheză. Olandezii i-au învins pe portughezi și au preluat monopolul asupra scorțișoarei pentru următorii 150 de ani. Ceylon a fost cucerit apoi de englezi în anul 1788, Londra devenind principalul centru de furnizare a scorțișoarei în secolul al XVIII-lea. De atunci olandezii au început să cultive scorțișoara chinezească Cassia, în Indonezia.

 

Scorțișoara era indispensabilă la ceremoniile de înmormântare. Împăratul roman Nero, după moartea soției sale, a aprins în onoarea ei, pe toate străzile Romei, focuri din scorțișoara pe care o importase pentru un an de zile. 

 

În vremurile romane, scorțișoara de Ceylon și scorțișoara Cassia au fost considerate medicamente importante. Ambele tipuri de scorțișoară erau conținute în Mithridatum, un antidot creat de regele Mithridates de Pontus (132-63 î.Hr.), care trăia cu frica constantă de a nu fi otrăvit.

 

Scorțișoara a fost folosită din timpuri străvechi în Orient ca afrodiziac. Un "ceai de iubire" din India conținea scorțișoară, cardamom, nucșoară, cuișoare, șofran și ghimbir. Moses Maimonides - medic evreu din secolul al XII-lea, recomanda un amestec de mirodenii pentru potență, care conținea scorțișoară și anason. În medicina ayurvedică, scorțișoara este considerată calmant nervos, reglator al zahărului din sânge, leac pentru tuse și răceli.

 

În timpul epidemiei mari de ciumă în anul 1348, Facultatea de Medicină din Paris a recomandat consumarea scorțișoarei și curățarea aerului cu batoane arse de scorțișoară. 

 

Medicul italian Pierrerea Mattioli (1501 - 1577) a folosit scorțișoara drept remediu universal pentru toate răcelile, durerile uterine, menstruale, gastrice, pentru hepatită, ficat bolnav, febră, frisoane și vedere slabă. 

 

Când medicul englez Thomas Sydenham a amestecat în 1670 două uncii de opium cu o lire de vin din Malaga, în care a adăugat o uncie de șofran, una de scorțișoară și una de cuișoare, el nu știa că tocmai a inventat una dintre cele mai puternice leacuri din istorie: Laudanum liquidum. Tinctura a fost inițial destinată să servească ca anestezic, dar până în secolul al XIX-lea a fost considerată un remediu universal pentru trup și minte. 

Chinezii au crezut că scorțișoara vine din Grădina Paradisului și devii nemuritor dacă o mănânci. Deja în timpul dinastiei Han (206 î.Hr), mirodenia care te făcea nemuritor era unul dintre cele mai importante alimente și medicamente din China. 

În medicina tradițională chineză, scorțișoara Cassia este considerată un medicament care mărește energia vieții "qi" ("chi"), întărește "yang-ul", încălzește interiorul corpului și are un efect analgezic.

 

Din cele mai vechi timpuri scorțișoara a fost folosita împotriva "bolilor reci", în special în tratarea plămânilor și a ficatului, dar și împotriva malariei, frigului, impotenței, bolilor reumatice și a diareii. În plus, a tratat probleme menstruale, amețelile, febra, durerile de cap și lombago. Scorțișoara Cassia a fost folosită de chinezi și în combinații alături de ginseng, căruia îi sporea proprietățile.

 

Chinezii spuneau așa: "dacă constituția este deficitară de la naștere sau dacă dieta a fost dezechilibrată mai târziu în viață, amestecul de ginseng cu scorțișoară va remedia deficiențele, va vindeca și va proteja pentru totdeauna sănătatea!"

 

BENEFICII

 

Spre deosebire de majoritatea altor condimente, scorțișoara a avut întotdeauna un rol foarte important în medicină, din vechime până în zi de azi. Prețioasa scorțișoara a fost considerată un panaceu pentru numeroase boli și afecțiuni.

 

Părintele medicinei Hipocrate ( 500 î.Hr.) a consemnat că uleiul de scorțișoară este puternic antiseptic, promovează circulația sângelui, stimulează inima și circulația, vindecă disconfortul gastro-intestinal, înlătură tensiunea musculară, încălzește întregul corp, este potrivit pentru masaje și băi, deoarece are efect relaxant. De asemenea, reglează ciclul menstrual și ajută la revenirea uterului după naștere. În multe cazuri, scorțișoara a fost folosită ca analgezic. Aulus Cornelius Celsus (secolul I d.Hr.) a menționat scorțișoara ca parte a unui medicament pentru dureri de cap, ulcere, inflamație a uterului, șoldului, ficatului și a splinei.

 

Medicul, farmacistul, fizicianul și botanistul grec Dioscorides (secolul I d.Hr.) prefera scorțișoara Cassia, nu scorțișoara de Celyon; dacă nu avea decât scorțișoara de Celyon, dubla cantitățile de scorțișoară din remediile pe care le prepara. El vindeca cu uleiul de scorțișoară cangrenele și intestinele otrăvite.

 

Adesea, uleiul de scorțișoară a fost utilizat pentru a îmbunătăți gustul medicamentelor. În acest fel, a fost folosită și în rețeta Coca-Cola, care inițial a fost creată ca tonic de către farmacistul american John Stith Pemberton (1831-1888). În America, se recomanda ca cei care doresc să se lase de fumat, se sugă batoane de scorțișoară. Mai mult, să se spele pe dinți cu pastă de dinți de scorțișoară și să folosească apă de gură cu scorțișoară pentru a suprima pofta de țigări.

 

Scorțișoara este un adevărat leac pentru diabetici, având o triplă acțiune, de necontestat: reduce nivelul zahărului din sânge, stimulează și reglează secreţia de insu­lină a pancreasului și creşte receptivitatea organismului la insulină. 

 

Scorțișoara este și un mare arzător de grăsime, care ajută la stimularea metabolismului și reduce semnificativ nivelul de colesterol și de trigliceride.

Un amestec din două linguri de miere şi trei linguriţe de scorţişoară pudră, consumate pe parcursul unei zile, timp de minim 3 luni, reduc va­lorile colesterolului cu 20 -25%. Uleiul esențial de scoțișoară previne balonarea și flatulența.

 

Mirosul de scorțișoară crește concentrația, stimulează memoria și ține departe boala Alzheimer. Scorțișoara consumată zilnic, com­bate procesele degene­ra­tive de la nivelul creierului şi păstrează func­ţiile cognitive intacte, până la vârste înaintate.

 

Scorțișoara este de asemenea, un puternic antibiotic și antifungic, care distruge bacteriile E. coli, Salmonella typhimurium și Candida albicans. Scor­ţi­şoara, mai ales cea chinezească Cassia, distruge şi înhibă dezvoltarea Helico­bac­ter pylori şi previne bolile pe care aceasta le pro­duce în timp, cum ar fi gastrita, ulcerul gastro-duo­denal şi chiar cancerul gastric. Totodată scorțișoara oprește alterarea produselor alimentare, deoarece înhibă dezvoltarea bacteriilor, fiind un conservant natural de excepție.

 

Scorțișoara stimulează sistemul imunitar, are efect nu doar antibacterian ci și antiviral. O lingură de miere amestecată cu o linguriță de scorțișoară, luată după mese, fără să se consume nimic o jumătate de oră după, reduce inflamația și durerea acută din gât. 

 

Scorțișoara are efect antiinflamator articular, ceea ce o face de nelipsit în tratamentul artritei şi poliartritei. O lingură de miere amestecată cu o jumătate de linguriţă de scorţişoară pulbere, luată dimineața pe stomacul gol, amelio­rează semnificativ simptomele reumatis­mu­lui. 

 

Scorţişoara are efecte anti-tu­mo­rale puternice, fiind un extraordinar antioxidant care atacă celulele mutante, blo­cându-le înmulțirea, în timp ce celulele sănătoase rămân neatinse. Administrată regulat, scorţişoara previne limfo­mul malign şi leucemia. Scorțișoara are și efect de anti-coagulare a sângelui.

 

Ceaiul rece de scorțișoară combate halena (mirosul urât al respiraţiei). Scorţişoara este de asemenea, un ex­celent remediu pentru pielea seboreică şi sensibilă la in­fecţii sau cu predispoziţie spre îmbătrânirea prematură. Se fac măști cu miere și scorțisoară și se aplică pe față timp de 15 minute.

 

Scorțișoara chinezească Cassia conține mai puțin ulei esential decât scorțișoara de Celyon, dar are mai multă cumarină - care administrată în cantități mari, duce la greață, vărsături, și stări convulsive. Există speculații care susțin că această substanță poate fi toxică pentru ficat, însă studiile științifice nu confirmă asta. Un grad de toxicitate s-a descoperit doar din combinația cumarinei cu aditivi sintetici sau pesticide.

 

SCORȚIȘOARA ÎN BUCĂTĂRIE

 

 În Franța medievală - două treimi din toate felurile de mâncare și sosurile preparate de bucătari au conținut scorțișoară.

 

De la începutul Renașterii, fiecare fel de mâncare din Italia - carne de porc, vită, sosuri, pește sau păsări de curte - a fost condimentată cu scorțișoară. Pentru vinuri se foloseau numai batoanele de scorțișoară. 

 

În Orient, scorțișoara se folosește în bucătărie cu spor, tot timpul anului. Iarna, în preajma Crăciunului mai ales, scorțișoara este folosită și la noi mai mult. Biscuiți și turtă dulce, mere coapte, plăcinte cu mere și nuci, cozonaci, cacao cu lapte, ceaiuri, vin fiert, toate au mireasma lemnoasă și inconfundabilă a scorțișoarei.

 

!ATENȚIE! După cumpărare, scorțișoara trebuie depozitată într-un loc uscat, în borcan etanș, ca să nu se evapore uleiul esențial pe care îl conține.

 

CONTRAINDICAȚII

 

Nu se administrează copiilor sub 3 ani, în sarcină, alăptare, ulcere gastrice și duodenale, persoanelor aler­gice sau cu intoleranţă digestivă la scorțișoară.

Per­soanelor sensibile la condimente li se recomandă numai scorţişoara de Ceylon, care este mai blândă ca acţiune asupra di­gestiei şi a sistemului nervos.

 

 

Autor: Plante de leac

© 2018 - 2023. Toate drepturile rezervate.